» Descriere / Hidrologia

   Milcovul izvoraste din Depresiunea Subcarpatica a Milcovului de Sus, inclestata intre masivele Dealul Tojanului si culmea Gurbaneasa, de la altitudinea de 720 m. Initial are o vale larga longitudinala, insa in locul de traversare a depresiunii Merei, devine transversala, parasind zona subcarpatica prin poarta Arvei, dintre Magura Odobesti si piemontul Deleanul. In depresiunea Mera primeste afluienti din stanga : Reghiul (S=2.600 ha; L=8 km), Milcovelul (S=4.400 ha; L=9 km), Arva (S=2.400 ha; L=10 km), iar din dreapta, paraul Groza.
   Dupa parasirea zonei piemonturilor inalte, conul sau se uneste cu cel al Putnei, in zona lor de interferenta aflandu-se orasul Focsani. Curgand pe la poalele Piemontului Deleanului, Milcovul devine colectorul acestuia, adunand o serie de organisme, mai mult torentiale: Vl Seaca, Pietrosa, Dalhauti, Dilgov (S=4.700 ha ; L=16 km), Mera (S=2.200 ha; L=9 km), Argintul (S=6.500 ha ; L=25 km). Milcovul dreneaza, de asemenea, ape puternic clorurate din zona subcarpatica.
   Studiile efectuate in scopul determinarii elementelor caracteristice ale scurgerii maxime pe principalele rauri din tara noastra, au condus la concluzia ca raul Milcov prezinta o torentialitate ridicata, indicata de raportul dintre debitul maxim cu asigurarea 1% si debitul mediu. Scurgerea maxima poate atinge 80-90% din scurgerea medie multianuala in munti si poate sa depaseasca aceasta valoare de 1,5-4,0 ori in regiunea de dealuri, in cazul celor mai abundente ploi, cand se formeaza viituri compuse din mai multe varfuri (I. Ujvari, 1972).
   La marimea coeficientului de scurgere al bazinului, o contributie importanta o au scurgerile directe de pe versanti si viiturile torentiale ale vailor ce debuseaza in albia principala, a caror geneza se explica prin procentul redus de padure. Astfel de terenuri au soluri cu capacitate redusa de inmagazinare a apei, fiind astfel sporit coeficientul de scurgere.